În cadrul Zilelor Şaguniene, organizate de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului în perioada 22 noiembrie-5 decembrie 2022, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” se va desfăşura vineri, 25 noiembrie, o sesiune de comunicări științifice în care vor fi prezentate o serie de proiecte şi cercetări realizate de cadrele didactice ale instituţiei de învăţământ superior.
Manifestarea academică se va derula începând cu ora 9.00 în Sala 3.
Programul Sesiunii de comunicări
09:00 – 09:15 Introducere
09:15-09:45 Prof. Dr. Ciprian Ioan Streza, Serbarea duminicii și odihna creștinilor în primele veacuri
09:45-10:00 Discuții
10:00-10:30 Pr. Conf. Dr. Nicolae MOȘOIU, Teologia ca doxologie și darurile Duhului Sfânt
10:30-10:45 Discuții
10:45-11:15 Pr. Prof. Dr. Constantin Valer, NECULA, Aspecte ale vieții și activității profesionale ale Părintelui Profesor Nicolae Terchilă surprinse în documente ale Arhivei sale personale aflate în custodia Bibliotecii Mitropoliei Ardealului.
11:15-11:30 Discuții
11:15- 11:45 Protos. Lect. Dr. Vasile BÎRZU, Îndumnezeirea ca proces natural şi indispensabil pentru edificarea spirituală a omului
11:45-12:00 Discuții
12:00-12:30 Lect. Dr. Dragoş BOICU, Omiliile Sfântului Petru Chrysologul la Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (86-92)
12:30-13:45 Discuții
13:45-14:15 Pr. Asist. Dr. Radu GÂRBACEA, Omilia In paralyticum (CPG 4978): o nouă piesă în corpusul omiletic al episcopului Vasile al Seleuciei?
14:15-14:30 Discuții
14:30-15:00 Pr. Prof. Dr. Daniel BUDA, Există o teologie a istoriei în succesul misionar al creștinismului antic?
15:00-15:30 Discuții
15:30 – 16:00 Concluzii finale
Rezumatul prezentărilor
Prof. Dr. Ciprian Ioan Streza, Serbarea duminicii și odihna creștinilor în primele veacuri
Rezumat: Studiul de faţă propune să analizeze modul în care prima din cele două caracteristici ale sabatului iudaic şi anume acela al zilei de odihnă a fost preluată şi reformulată hristocentric în sărbătoarea duminicii creştine. De asemenea, analizând literatura creştină primară studiul de faţă doreşte să sublinieze faptul că duminica a fost trăită dintru început de creştini concomitent ca ziua Învierii Domnului şi ca zi de odihnă, ca zi dedicată lucrării spirituale şi odihnei în Dumnezeu, chiar dacă odihna şi repaosul duminical avea să fie instituit pe plan social abia în secolul IV.
Pr. Conf. Dr. Nicolae MOȘOIU, Teologia ca doxologie și darurile Duhului Sfânt
Rezumat: În prima parte a prezentării se accentuează faptul că Teologia nu este o ştiinţă abstractă, ci este glasul viu al Bisericii. Teologia este rugătoare/doxologică, iar rugăciunea este teologie. Pentru Sfântului Grigorie Palama, teologi sunt văzătorii de Dumnezeu, cei care urmează întreaga rânduială a Bisericii şi ajung la credinţa desăvârşită, adică la luminarea minţii. (Hieroteos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sofia, pp.32-33). În continuare se oferă câteva explicații în legătură cu expresia lex orandi, lex credendi. În general se afirmă legătura strânsă dintre lex orandi, lex credendi, lex vivendi , prin care se exprimă deplina concordanță între modul de a ne ruga, mărturisirea învățăturii de credință și felul în care ne ducem viața. Cu alte cuvinte, există o simbioză între cult, doctrină și morală. Lex orandi, lex credendi este un motto din tradiția creștină, prin care se subliniază că rugăciunea și învățătura de credința fac parte integrantă una din cealaltă, și că Liturghia nu este separată de Teologie. Expresia se întemeiază pe argumentul folosit de Prosper din Aquitania (c.390-455), un scriitor creștin, călugăr și discipol al Fericitului Augustin, secretar al papei Leon cel Mare, primul continuator al Cronicii universale a Fericitului Ieronim : „obsecrationum quoque sacerdotalium sacramenta respiciamus, quae ab apostolis tradita, in toto mundo atque in omni catholica Ecclesia uniformiter celebrantur, ut legem credendi lex statuat supplicandi”(Praeteritorum sedis apostolicae episcoporum auctoritates, de gratia dei et libero voluntatis arbitrio, ch. 8. PL 51, col. 209c).
În partea a două se dezvoltă tema theognosiei mijlocite de Duhul Sfânt, prin trimiteri biblice și patristice, iar apoi se abordează problematica harismelor și se subliniază că în ultimele decenii, o preocupare mai specială a apărut și în Teologia ortodoxă, ca reacție la mișcarea harismatică . John W. Morris afirma că este posibil ca: „harismaticii să fi stimulat clerul să răspundă la provocarea venită din partea neo-penticostalismului” (John Warren Morris, „Charismatic Movement: An Orthodox Evaluation”, în Greek Orthodox Theological Review, 28, nr. 2, 1983 (103-134), p. 110–111) .
Pr. Prof. Dr. Constantin Valer, NECULA, Aspecte ale vieții și activității profesionale ale Părintelui Profesor Nicolae Terchilă surprinse în documente ale Arhivei sale personale aflate în custodia Bibliotecii Mitropoliei Ardealului.
Rezumat: Viața Părintelui Profesor Nicolae Terchilă, așa cum e reliefată de scurtele prezentări ale Părintelui Mircea Păcurariu- în vol. Dicționarul Teologilor Români sau Cărturari Sibieni de altădată- propune o serie de repere minimale în descoperirea activității acestuia. Din cercetările de arhivă reușim însă o lărgire a bazei de realizare a monografiei dedicate distinsului profesor sibian. Sunt ușor identificabile în manuscris Memoriile, Cursul de Catehetică și predicile sale rostite la Catedrala Mitropolitană precum și două studii largi de istoria pedagogiei și psihologiei. Dar amănunte importante sunt oferite de cele peste 50 de fotografii din primul Război Mondial ori din viața de familie, precum și o incredibil de sistemică arhivă de corespondență în limba maghiară (1918-1976). Toate alcătuiesc un nou fundament de cercetare și o provocare la sinteză și publicare la care „grupul” de catehetică și omiletică își propune să lucreze.
Protos. Lect. Dr. Vasile BÎRZU, Îndumnezeirea ca proces natural şi indispensabil pentru edificarea spirituală a omului
Rezumat: Studiul reliefează necesitatea asumării conștiente a unei sinergii și relații personale a ascetului cu Dumnezeu- Sfânta Treime. Folosind afirmații categorice specifice spiritualității Sf. Simeon noul teolog, studiul explica modul cu se realizează sinergia dintre structura tripartită a sufletului cu Cele Trei persoane ale Sfintei Treimi că un proces natural, organic și indispensabil desăvârșirii spirituale. Comoara luminii dumnezeiești din vasul de lut al trupului strălucește slava desăvârșirii duhovnicești sau, dimpotrivă se face temniță a nefericirii vieții damnate demonice.
Lect. Dr. Dragoş BOICU, Omiliile Sfântului Petru Chrysologul la Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul (86-92)
Rezumat: Dintre cele aproximativ 180 de omilii ale Sfântului Petru Chrysologul († 450) se remarcă un grupaj de 7 cuvântări [86-92], dedicate zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul. Aceste texte reprezintă una dintre cele mai importante colecţii de predici, întocmite de un autor creştini din „epoca de aur” a literaturii patristice. Comunicarea îşi propune să evidenţieze contextul în care sunt rostite aceste cuvântări, precum şi elementele recurente, respectiv motivele hagiografice folosite de episcopul Ravenei.
Pr. Asist. Dr. Radu GÂRBACEA, Omilia In paralyticum (CPG 4978): o nouă piesă în corpusul omiletic al episcopului Vasile al Seleuciei?
Rezumat: Volumul al doilea al repertoriului-standard Clavis Patrum Graecorum enumeră trei omilii la paralitic între scrierile inedite atribuite sfântului Ioan Hrisostom (CPG 4857, 4978 și 5055). Prima dintre ele a fost editată recent de Guillaume Bady pe baza celor două manuscrise care o transmit. Comunicarea de față prezintă cea de-a doua omilie, In paralyticum CPG 4978, unicul manuscris care o păstrează, textul grecesc și traducerea lui în limba română, și aduce în discuție problema paternității, propunând restituirea omiliei episcopului Vasile al Seleuciei († cca 468).
Pr. Prof. Dr. Daniel BUDA, Există o teologie a istoriei în succesul misionar al creștinismului antic?
Rezumat: Mai mulți autori creștini, din Antichitate și până în zilele noastre, au discutat motivele pentru care creștinismul a avut un succes misionar fără precenet în Antichitate. Unii dintre ei au încercat să dezvolte o teologie a istoriei legată de această temă. Prezentarea aceasta va discuta pe scurt motivele acestui succes și va încerca să răspundă la întrebarea din titlu, pornind de la afirmațiile lui Origen și a altor autori pe marginea temei succesului misionar al creștinsmului antic.
