Comunitatea academică sibiană este în doliu! Cu adâncă durere anunțăm trecerea la cele veșnice a Părintelui Prof. Univ. Dr. Ioan Ică Senior, unul dintre cei mai de seamă dascăli de Teologie Sistematică ai Bisericii Ortodoxe Române și magistrul a aproape 40 de generații de absolvenți ai Facultăților de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi din Cluj-Napoca.
Părintele profesor Ioan I. Ică s-a născut la Sibiu, la 9 septembrie 1932, într-o familie credincioasă, tatăl Ioan, ceferist de origine de lângă Mânăstirea Dintr-un lemn, iar mama Susana din Ocna Sibiului. A fost cel mai mic din cei patru fraţi. Cea mai mare dintre surorile sale, intrată de timpuriu în monahism cu numele Fevronia, a avut o influenţă decisivă în decizia sa de a se înscrie la Institutul Teologic de Grad Universitar de la Sibiu pe care l-a absolvit cu rezultate strălucite în 1955. O altă soră a Precucerniciei Sale a intrat de asemenea în monahism cu numele de Cristina. Sub îndrumarea ieromonahului profesor Nicolae Mladin, viitorul mitropolit al Ardealului, a susținut teza de licenţă cu titlul: „Eros şi Agape. O încercare de ontologie şi sinteză morală”, notată cu 10 și calificativul excepţional.
După absolvire, îndrumat printre alții de părintele profesor Dumitru Stăniloae, s-a dedicat studiului limbilor clasice și limbilor moderne: franceză, engleză, germană și neogreacă. Totodată, a urmat timp de un an cursuri la Institutul Teologic Evanghelic din Sibiu, iar apoi cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București (1958-1961), specializarea Teologie Dogmatică și Simbolică.
Tânărul doctorand Ioan Ică a abordat subiecte teologice noi, de mare complexitate teologică, cum ar fi: trăsăturile esenţiale ale teologiei lui Emil Bruner, axate pe concepţia sa despre „punctul de legătură între cuvântul Lui Dumnezeu și omul modern”; specificul creștinismului după școala de teologie comparată de la Lund; teologia protestantă despre har și teologia energiilor necreate; concepţii teologice eronate despre natură și har; triadologia Fericitului Augustin; probleme dogmatice în dialogul Sfântului Maxim Mărturisitorul cu ex-patriarhul monotelit Pyrrus; importanţa dogmatică a dialogului dintre Patriarhului Ecumenic Ieremia al II-lea și teologii protestanți de la Tübingen (1573-1581).
Continuând preocupările legate de primul contact oficial între Ortodoxie și Protestantism, în timpul patriarhului Ieremia al II-lea, a propus ca subiect de teză de doctorat, redactată sub îndrumarea domnului profesor Nicolae Chiţescu: Mărturisirea de credinţă a lui Mitrofan Kritopoulos. Teza a fost susţinută în anul 1974 și a fost notată de toți membri comisiei cu nota 10 și calificativul excepţional.
Datorită pregătirii sale teologice solide, fiind apreciat în mod deosebit și de preotul profesor Isidor Todoran de la Sibiu, în anul 1968 a fost numit prin concurs lector pentru Teologie Dogmatică și Simbolică la Institutul Teologic de Grad Universitar de la Sibiu. În anul 1974 a fost promovat conferențiar iar în 1976 a devenit profesor universitar de Teologie Dogmatică și Simbolică la Sibiu.
În anul 1984 a obținut calitatea de coordonator de doctorat. Sub îndrumarea Preacucerniciei Sale au fost scrise teze de doctorat de o deosebită complexitate, noutate și actualitate. A desfășurat vreme de aproape cinci decenii o prodigioasă activitate didactică, timp în care a format un număr impresionant de licenţiaţi, masteranzi și doctoranzi în Teologie, manifestând mereu exigenţă, dar și sprijin în afirmarea tinerilor merituoși, precum și o nobleţe pedagogică deosebită.
Părintele Profesor a fost căsătorit vreme de 63 de ani cu doamna Irina, născută Soneriu, licențiată în Teologie, avându-i ca nași pe Părintele Profesor Teodor Bodogae și pe preoteasa Silvia. Împreună au avut doi fii: pe părintele Ioan I. Ică jr., strălucit profesor de Spiritualitate la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, și pe Teodor, inginer.
A fost hirotonit diacon în 1971, preot în anul 1972, hirotesit iconom stavrofor în 1976. În anul 2017 a primit cu „Cruce patriarhală” din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Între 1978 și 1992 a fost redactor responsabil al revistei „Mitropolia Ardealului”, redevenită după 1989 „Revista Teologică.”
În 1994 s-a transferat la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde a fost șef de catedră și apoi decan (1996-2000), și a contribuit în mod decisiv la consolidarea și afirmarea învăţământului teologic superior de acolo, precum și la înfiinţarea primei școli doctorale de Teologie Ortodoxă în cadrul Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj.
Pe lângă contribuţia sa în domeniul teologiei sistematice și spiritualităţii ortodoxe, părintele profesor s-a implicat activ și în activităţile ecumenice pe plan local, în conferinţele teologice inter-confesionale, dar și ca reprezentat oficial al Patriarhiei Române la diferite dialoguri și conferințe teologice.
Cu prilejul împlinirii a 70 de ani, ca o încununare a întregii sale activităţi de patru decenii în slujba Bisericii și a învăţământului teologic, părintele profesor Ioan Ică a fost decorat de președintele României în 2 aprilie 2002, cu „Ordinul Naţional, Serviciu Credincios în gradul de cavaler”.
În paralel cu activitatea didactică, Părintele Profesor a avut și o bogată activitate de cercetare și publicare concretizată în lucrări originale, editări, traduceri, în volume din țară și străinătate.
A militat constant pentru ancorarea teologiei ortodoxe în tradiţia autentică, pentru întoarcerea la izvoarele biblice și patristice, precum și pentru deschiderea spre actualitate.
Pentru toţi ucenici săi și pentru toţi cei care l-au cunoscut, exemplul său de sobrietate, modestie și dăruire de sine pentru binele Bisericii și a învăţământului teologic românesc, va rămâne mereu viu în conștiinţa noastră.
Dumnezeu să-l odihnească în pace împreună cu cei drepți!
Suntem cu toții alături de familia îndoliată!
