În urmă cu puține zile a trecut la Domnul profesorul Adolf Martin Ritter, unul dintre cei mai însemnați istorici ai Bisericii Universale și patrologi ai ultimelor șase decenii din spațiul occidental. Iată doar câteva repere ale cercetărilor sale: Studii referitoare la istoria și teologia celui de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol din 381 (teză de doctorat 1962); Harisma în viziunea lui Ioan Hrisostom și a timpului său (teză de abilitare 1970); Dionisie Areopagitul. Contribuții la opera și influența unui creștin filosof din Antichitatea târzie (2018). Profesorul Ritter a fost timp de opt ani (1983-1991) președinte al Asociației Internationale pentru Studii Patristice (Association Internationale d’Études Patristiques), iar între 1996-2008 și al Comisiei pentru studii paristice a Academiei Germane a Științelor ( Patristische Kommission der Deutschen Akademien der Wissenschaften).
Datorită cunoașterii aprofundate a Sfinților Părinți, a istoriei Bisericii neîmpărțite, s-a implicat în eforturile menite să ducă sub îndrumarea Duhului Sfânt la restaurarea unității Bisericii lui Hristos. O expresie a strădaniilor sale în acest sens a fost legătura sa cu Biserica Ortodoxă Română, cu diferite facultăți de teologie din țară, cum ar fi cele din Sibiu, Cluj, Oradea, Iași și București, unde a susținut conferințe pe teme patristice în repetate rânduri.
Implicarea în eforturile menite să ducă spre unitatea creștină l-a determinat pe profesorul Ritter să participe și la dialogul teologic bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română și Bisericile Evanghelice din Germania. În cadrul sesiunilor acestei comisii mixte am putut vedea în ce măsură pașii spre unitatea creștină reprezentau pentru el expresia unui crez. Am participat de-a lungul anilor la foarte multe întruniri ecumenice în cadre diferite, ocazionale, bilaterale și multilaterale. Niciodată n-am întâlnit o persoană mai dedicată unității creștine în manieră profund personală ca Adolf Martin Ritter.
Cunoscător excepțional al tradiției creștine în ambele formule ale ei după 1054, mi-a spus cu mulți ani în urmă că nașterea sa și a oricărei alte persoane într-o anumită formulă confesională nu poate fi întâmplătoare, că exprimă voia dumnezeiască care trebuie respectată ca atare. De aici și hotărârea lui de a o respecta până la sfârșitul vieții, căutând să pună în evidență și o intenționalitate divină, asociată tuturor confesiunilor creștine, privite în perspectiva unității lor. Era convins că datoria sa de creștin era să facă toate eforturile posibile pentru ca toți creștinii, dincolo de deosebirile confesionale cu caracter istoric, să se cunoască și să se înțeleagă suficient de bine, încât să-l preamărească împreună pe Dumnezeul cel Întreit, prin comuniune cu Domnul Iisus Hristos în Duhul Sfânt.
Eram tânăr când am avut primele discuții pe această temă, spusele lui mi-au deschis un orizont care mă luminează și acum.
Facultatea de Teologie din Sibiu i-a fost familiară încă de pe vremea regimului comunist, când o vizita relativ des pentru a ține conferințe pe diferite teme patristice, cel mai adesea pentru a evidenția elementele comune dintre învățătura de credința a Bisericii Ortodoxe și a Bisericii Evanghelice din care făcea parte. În repetate rânduri mi-a mărturisit cât de mult îl mișcă căldura cu care îl primeau la Sibiu de rectorul de atunci al Institutului, PC Arhidiacon Constantin Voicu și alte cadre didactice, de nivelul discuțiilor purtate cu diferiți membri ai corpului profesoral și cu studenți ai Institutului/Facultății.
După 1990 legăturile profesorului german cu facultatea noastră de teologie au continuat. În sensul acesta a inițiat o serie de demersuri pentru a crea aici un centru de studii patristice de mare anvergură. Proiectul nu a putut fi realizat în cele din urmă datorită unor circumstanțe ale vremii independente de dorința profesorului Ritter, care era dispus să-i dedice timp și să folosească pentru realizarea lui toată greutatea prestigiului său academic, contactele pe care le avea în lumea internațională a patrologilor și în cea științifică germană, unde era președintele Comisiei pentru studii patristice a Academiei de Științe Germane. Au continuat însă conferințele la Sibiu, unele publicate în Revista Teologică. Ultima dintre acestea, intitulată „Dionisie Areopagitul” ca punte de legătură ecumenică. Reflecții cu privire la raportul dintre platonism și creștinism în Antichitate și relevanța lui ecumenică astăzi, a fost publicată în 2020. O menționez în mod deosebit pentru că traducerea românească i-a aparținut Pr.Prof.Daniel Buda, decanul din acea vreme al facultății, de care se simțea apropiat.
O expresie târzie a atașamentului față de Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu a fost și participarea la Zilele Andreiene din Noiembrie 2019 și, în cadrul acestora, la lansarea volumului omagial dedicat de facultate autorului acestor gânduri comemorative.
Dumnezeu să-i îndrume pașii pe calea veșniciei!
Pr. Prof. Dr. Dorin Zosim Oancea
Profesorul Adolf Martin Ritter alături de cadrele didactice ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” şi studenţii doctoranzi la aniversarea celor 230 de ani de la înfiinţarea învăţământului teologic la Sibiu
